9

Ti am scris pe perete,
Cu creta,
Iubire eterna de catifea.
Nu lua un burete sa stergi...
E dovada
Ca in lumea asta iubirea e a ta!
Fii bland si apreaciaza, iubeste mi iubirea
Si in clipele grele sustine-mi trairea
Si apoi iar pe viata alaturi sa mi fii,
Caci si eu te iubesc, al meu mereu sa fii!

Pietre Pretioase

As da orice sa reusesc sa schimb acum ceva,

Sa pot s-apuc sa umplu cerul iar de stele

Si-n urma inimii sa sterg o urma fina

Ce-aduce aminte de-a pierii vaga dara.

Si-apoi s-apuc iar un creion cu mana,

Sa-mi pun pe foaie inima pe tava ,

S-astept apoi in usa iar speranta

Ca te aduce acasa, luna, dimineata.

Si parca n-as schimba nimic ce-a fost si vine

Dar nici n-as sta sa fiu aici cand ai s-apari.

Si-ti scriu acum aceste randuri pline

Sa stii cand vii pe unde sa dispari,

Sa intelegi ca n-are rost o viata

Sa astepti omul ce nu stie ce vrea,

Caci ai sa mergi pe langa pietre pretioase

In vremea ce asteptai lespedea ta.

De pe file de suflet

Din luna aer, catifea,

Din timp o ora, vremea mea,

Din suflet viata si iubire,

Din mintea mea o amintire,

Din apa, aer, voal albastru,

Din cer o lacrima, un astru,

Din viata ta un fir, speranta,

Din lumea noastra dimineata,

Din lut fiinta, vina, fata,

Din mana ta un fir de ata,

Un fir de aur, de speranta,

Din inima o tresarire,

Din tot ce-a fost doar amintire,

Ca-n ochii tai e dor si doare

Si iar se lasa inserare.

Si-asterne lacrima pe fata

Si fa din seara dimineata

Si-asterne raze pe pamant

Transforma vremea in timp sfant!

De pe file de suflet

Lumina soarelui aprinsa

Zareste chipul printre nori

Si-acum cu razele-i divine

Ii piaptan-ale sale cozi.

Lasa in urma praf de stele

Ce se grupeaza acum in nori

Si cum cu vantul nu se-mpaca

Imprastie sclipiri in sus

Facand din noaptea cea nebuna

O noapte buna dar cu sori,

Vrajind luceafarul sa fure

Din ore soare si comori!

De pe file de suflet 

Dar ochii astia ai tuturor,

Ai lumii ochi nevazatori,

Ai sufletului de-undeva

Sunt ochii ei de catifea.

Frumosi, intensi, deosebiti, 

Dar in adanc atent ciobiti,

Sunt ochi de sticla, dar crapati

Caci ei nu vad pe unde bati

Si nici cu sufletul nu simte

Prezenta ta in juraminte.

Iar tu le faci, ea nu le vede

Si ochii vad, dar nu te-ncrede,

Cu sufletul simte nu vede.

Si desi vad tot orbi raman

Doar sufletul e bun stapan

Si vede, simte, intelege,

Stie vorbele sa lege..

Si nu te crede cand spuneai

C-o viata acolo o sa stai!

Invata omule sa vezi

Ca multe in lume o sa pierzi.

Tu pierzi ca timpu-i trecator

Iar omu-n lume-i schimbator!